În faţa unui fenomen atât de dinamic, instituţiile pieţei monetare internaţionale au reacţionat şi în direcţia previzionării tendinţelor, cu scopul de a pregăti din timp măsurile de apărare. Modelul cursului valutar economic fiind deosebit de complex, metodele de previzionare s-au lovit de probabilitatea exagerată a fenomenului şi de caracterul alea-toriu al majorităţii factorilor cuprinşi în model.
De multe ori s-a făcut remarca după care prognozarea cursului valutar ar concura, în privinţa complexităţii, dar şi a rezultatelor, cu prognozarea vremii în meteorologie. S-a mers până acolo încât s-a afirmat că "însăşi părerea despre evoluţia cursului dată de unii experţi sau instituţii pot să modifice cursul valutar!"
Cu toate acestea, prognozarea cursului valutar este o activitate de bază în mecanismele de pe piaţa valutară, rezultatele ei intrând în calculul cursurilor valutare la termen (vezi capitolul 8), precum şi în procesele decizionale de asigurare contra riscului valutar.
De aceea, practica monetară a sintetizat două grupe mari de metode cu ajutorul cărora se realizează prognozarea cursului valutar economic pe perioade medii şi lungi:
- analiza tehnică;
- metode economice şi analiza fundamentală.

Analiza tehnică

Comportamentul pieţei monetare a fost supus acestei metode încă din secolul trecut, atunci când nu existau informaţii suficiente pentru metodele economice de analiză. Dintre numeroasele definiţii, cea reţinută de Yves Simon în Techniques Financieres Internationales aparţine lui J. Murphy: Analiza tehnică este studiul evoluţiei unei pieţe, în prin-pal pe bază de grafice, în scopul de a prevedea tendinţele viitoare.
Chiar dacă această metodă a fost utilizată cu precădere în do-meniul financiar, al pieţelor de capital, ea a trecut foarte repede în do-meniul ratelor de schimb valutar, aici fenomenul fluctuării aleatoare fiind mult mai evident decât în domeniul financiar (fapt care determină o ineficacitate a prognozelor pe termen scurt prin metode economice şi ana-liza fundamentală).

Pentru exemplificare, vom prezenta metoda graficelor; această metodă redă tendinţa cursului valutar pe o perioadă anterioară pentru a permite previzionarea tendinţelor viitoare din legitatea curbei efective.
De regulă, graficul necesar analizei tehnice se construieşte pe ba-za a trei nivele ale cursului valutar din perioada de referinţă: cursul valutar minim (iniţial); cursul valutar maxim (final); cursul valutar mediu. Curbele cursurilor valutare sunt completate, în partea de jos a graficului şi de evoluţia cantitativă a tranzacţiilor valutare, pentru a reda şi tendinţa cererii şi ofertei de pe piaţă.
Vom exemplifica acest tip de grafic pe exemplul cursului valutar al leului faţă de dolar în perioada 1990-1994, luând în considerare cursurile iniţiale, medii şi finale din aceşti ani, precum şi solicitarea de valută pentru balanţa comercială (vezi fig. nr. 6.7).

Fig. nr. 6.7. Graficul analizei tehnice pentru prognozarea cursului valutar ROL/USD

După anul 1992, tendinţa de devalorizare a leului în raport cu dolarul s-a accentuat, trendul fiind foarte rapid. Anii ce au urmat, pe fondul lentului proces de reformă, au condus la accentuarea presiunilor asupra cursului valutar al monedei naţionale. Astfel că, în anul 1998 s-a ajuns la o depreciere masivă a leului, depăşindu-se “pragul psihologic” (considerat aşa de autorităţile în domeniu) de 10000 ROL/USD, curs care pe piaţa valutară la termen a fost anticipat de la începutul anului. B.N.R. a încercat o atenuare a presiunilor exercitate asupra cursului valutar prin operaţiunile de vânzare derulate pe piaţa valutară interbancară, dar trebuie ştiut că şi aceste vânzări nu pot fi efectuate într-un volum foarte mare, rezerva valutară a BNR înregistrând un nivel scăzut, existând chiar perioade de diminuare a nivelului. Toate acestea fiind coroborate şi cu faptul că anul 1999 reprezintă anul când primele credite obţinute de România de la instituţiile financiare internaţionale devin scadente, conduc la o şi mai mare presiune asupra valorii monedei naţionale. La aceste presiuni, care de multe ori sunt de natură psihologică, nu trebuie să uităm să adăugăm şi ritmul greoi de derulare a reformei în România.

Metode economice şi analiza fundamentală

Evoluţia cunoaşterii mecanismelor monetare, a factorilor care influenţează direct şi indirect cursul valutar economic, precum şi sporirea fondului de informaţii şi a dotării tehnice şi electronice de prelucrare au permis utilizarea unor metode economice de prognozare.
Aceste metode se bazează pe principiul după care fiecare monedă are o valoare intrinsecă spre care cursul valutar economic trebuie să tindă. De aceea, analiza fundamentală ia ca bază de prognozare informaţiile care redau tendinţele viitoare ale factorilor economici, monetari, financiari care au o contribuţie esenţială asupra cursului valutar economic. Aceste informaţii sunt prelucrate după modele matematice şi statistice cuprinse în modelul general al cursului valutar real şi economic (vezi capitolul 5).
Într-o primă etapă, analiza fundamentală determină corelaţia dintre modificările cursului valutar şi principalii factori economici şi monetari (inflaţie, dobândă etc.). Acest lucru se realizează pe baza unor cercetări în principalele ţări care participă la piaţa monetară internaţională cu monedele lor. Vom exemplifica două astfel de corelaţii, curs valutar-indicele inflaţiei şi curs valutar-rata dobânzii.

Curs valutar-indicele inflaţiei. Această corelaţie pleacă de la teza parităţii puterilor de cumpărare ca bază a cursului valutar; orice modificare de preţuri, fără o acoperire în creşterea efectivă a valorii re-ale, duce la modificarea cursului valutar. Dacă această concluzie se verifică pentru un număr important de monede, atunci se poate prognoza evoluţia cursului valutar pornind de la informaţiile previzionate privind modificarea viitoare a preţurilor.
În fig. nr. 6.8. se verifică existenţa unei corelaţii acceptabile între indicele inflaţiei şi modificarea ratei de schimb (curs valutar), principalele monede naţionale situându-se pe direcţia curbei de referinţă (diagonala cu linie continuă).

Fig. nr. 6.8. Verificarea empirică a corelaţiei inflaţie-curs valutar (rată de schimb)

Fig. nr. 6.9. Verificarea empirică a corelaţiei dobândă - curs valutar (rata de schimb)

Metoda economică poate lua în calcul şi alţi factori economici importanţi, cum ar fi evoluţia balanţei de plăţi externe, evoluţia raportului cerere/ofertă, prognoza deficitelor bugetare etc.
Rezultatele activităţii de prognozare a cursului valutar sunt puse la dispoziţia agenţilor economici, băncilor, participanţilor la piaţa valutară, burselor de mărfuri şi valori etc. pe bază de contract de cercetare sau în cadrul unor lucrări publicate de instituţiile specializate. Rolul economic al cursului valutar în economia de piaţă impune ca activitatea de prognozare a acestuia să devină un atribut principal al profesiei de economist, în general, şi de economist finanţist, în special.